G D C G
Iar incepi sã plângi când se-aude o coasã
G D C Em C D G
ªi abia îþi pooorþi dorul de acasã
G D C G
Eºti un om modern mintea þi se-ncurcã
G D C Em C D G
Dar ai chef sã-nvarþi fânul într-o furcã
G D G
Dacã Dumnezeu A lucrat vreodatã
G D C Em C D G
El A fost cosaº dupã cum se-aratã
Ploaia dinspre munþi îþi tot face semne
Te îmbraci urât mergi sã-ncarci La lemne
Eºti din nou strãin lacrima E gata
Mama din mormânt strigã înspre tata
Frigul pãrintesc îl pãstrezi în oase
Pân’ La Dumnezeu fânul n-o miroase
Urma ta din veac înfloreºte moale
Moºii tãi ating vârful coasei tale
Cât mai ai ºi tu înc-o varã, douã
ªi-ai sã intri-n fân cu-n transport de rouã
Coasa pe pãmânt trage-o omeneºte
Iar de sus din cer Dumnezeu coseºte