D
În dormitor era curat
D
ªi, poate, numai lîngã pat
D7
Era uºor de observat
G D
Cum praful se-aºeza,
G D
De La þigara ta,
G D
Un punct prea luminos,
D7 A D
Aºa cum toate-mi ies mereu pe dos...
Te-ai prefãcut cã nu-i tîrziu
ªi cã nu vezi cît de pustiu
Era oraºul - un sicriu
Din sticlã ºi beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca...
În parc, pe bancã, era frig,
Puteam, dac-aº fi vrut, sã strig,
Da n-avea nici un rost sã strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din staþia de tramvai
ªi-atîþi cîþi þi-au mai spus ca mine "hai !"
În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii þintã în parchet,
Dacã n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle ºi bazalt.
Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrãcat,
Peste cearºaful alb din pat,
Un alb ºi mai imaculat
S-a aºezat uºor
Ca ceaþa sub un nor...
Erai altcineva;
Þigara doar în camerã ardea...
Te caut încã ºi acum
În praful aºezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cãrþi de telefon,
Da nu eºti nicãieri
ªi vin spre mine-aºa de multe seri...
Te vãd cînd dorm cum vii mereu,
Te-aºezi chiar lîngã patul meu
ªi ºtiu cã-þi vine-aºa de greu
Sã-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult E timpul dus
ªi de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd eºti A nimãnui...