G
În dormitor era curat
Bm
si, poate, numai lîngã pat
G G7
Era uºor de observat
C
Cum praful se-aºeza,
Cm
De La þigara ta,
G C
Un punct prea luminos,
G D7 G
Aºa cum toate-mi ies mereu pe dos...
Te-ai prefãcut cã nu-i tîrziu
Si cã nu vezi cît de pustiu
Era orasul - un sicriu
Din sticlã Si beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca...
În parc, pe bancã, era frig,
Puteam, dac-as fi vrut, sã strig,
Dar n-avea nici un rost sã strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din statia de tramvai
si-atîti cîti ca mine ti-au spus "hai !"
În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii þintã în parchet,
Dacã n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle Si bazalt.
Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrãcat,
Peste cearsaful alb din pat,
Un alb Si mai imaculat
S-a asezat usor
Ca ceaþa sub un nor...
Erai altcineva;
tigara doar în camerã ardea...
Te caut încã Si acum
În praful asezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cãrti de telefon,
Da nu esti nicãieri
Si vin spre mine-aºa de multe seri...
Te vãd cînd dorm cum vii mereu,
Te-asezi chiar lîngã patul meu
Si stiu cã-ti vine-asa de greu
Sã-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult E timpul dus
Si de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd esti A nimãnui...